MAGIA CRACIUNULUI

         Mi-am dorit în acest an  zăpadă de Craciun,dar nu a fost sa fie.....dar totusi nu s-a lasat asa de mult asteptata.....suntem in a treia zi sfanta de Craciun si ...fulgi mari, pufosi ,plutind în derivă se topesc în contact cu obrajii mei şi buzele mele primesc un sărut furat.. nasucul , mâinile şi picioarele, au inghetat deja după o mica hârjoneală în zăpadă.

        Visul meu a fost împlinit .... ninge si mantia alba si scanteietoare se afunda incet sub picioarele mele. 

       Decembrie este, probabil, cel mai aşteptat şi cel mai dorit dintre lunile anului, de către toată lumea, dar mai ales de copii. Este luna în care natura ne încurajează şi ne dă frumuseţea si plăcerea de a schi, a patina... a merge la plimbare  pe carari de munte..... Dar  marea bucurie este venirea lui Mos Craciun.

     Am aşteptat cu nerebdare, ca un copil cuminte in noaptea de 24 decembrie,Ajunul Crăciunului,venirea lui......dar parca nu am mai simtit magia noptii de Ajun, ca in copilarie,cand incercam din rasputeri sa raman treaza ,ca sa pot sa-l vad pe Mosul...oare de ce?..:(..........

       Valoarea spirituala a Craciunului este singura care conteaza în aceste zile. Craciunul este, de fapt, şi aşa ar trebui sa ramâna, o stare de spirit. În copilarie o simteam cu tot sufletul, apoi am pierdut câte ceva din ea...si imi este teama ca nu voi mai fii în stare să o regaseasc niciodata. Liniştea, zâmbetul şi bucuria din zilele premergatoare marii sarbatori creştine trebuiesc traite în suflet, nu numai pe faţa, la vedere. Simţite astfel, aceste trairi nobile fac ca spiritul Craciunului sa intre cu adevarat în casele noastre. De fapt, cel mai mare dar al Craciunului îl reprezinta bucuria sufleteasca pe care ne-o aduce naşterea Domnului, pacea din inima, puterea de a ierta, de a-i ajuta şi înţelege pe cei din jur.

     Dar hai sa auzim povestea Craciunului.....poate asa vom simti cu inima .

     ~Din vremuri stravechi se spune ca Fecioara Maria, de mica, intrase la manastire. Aici a fost anuntata de arhanghelul Gavril ca-L va naste pe pruncul sfant. Cand sarcina incepea sa fie vizibila, nevinovata fecioara i-a spus staretii intreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o si a alungat-o de la manastire.
       Rusinata, Fecioara s-a ascuns intr-o padure, dar aici o urmarea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii si cosmaruri.In ajunul nasterii el a aruncat o piatra in sanii fecioarei. Din ei a tasnit pe cer laptele sfant, astfel luand nastere Calea Laptelui (Calea Lactee).
       Nemaiputand indura acest chin, Maria a plecat din padure si a ajuns la casa lui Craciun, un boier nemilos care-si tortura sotia si fetele. Acesta era plecat si sotia lui, o femeie miloasa, a gazduit-o pe Fecioara in staul, unde a nascut. In acel moment s-a aratat pentru prima data pe cer Luceafarul, pentru a vesti sosirea lui Iisus. Vazand steaua, Craciun crezu ca femeile au dat foc la casa si se grabi sa vada ce s-a intamplat.
       Intre timp Craciuneasa avusese grija sa faca totul dupa datini, si drept rasplata Maica Domnului le vindeca pe cele trei fiice ale lui Craciun care fiecare avea cate ceva : una era schioapa, alta oloaga si ultima oarba.       Cand ajunse acasa, fiindca sotia nu i-a iesit in intampinare, i-a taiat mainile. Vazand aceasta, Fecioara i le puse la loc si, prin aceasta minune il facu si pe barbat sa-si dezghete inima si sa creada in Dumnezeu. Din acest motiv, ziua in care s-a nascut Mantuitorul, s-a numit Craciun.
      Dupa ce si-a exprimat regretul pentru toate faptele sale rele, Craciun si-a impartit averea copiilor saraci si i-a promis lui Dumnezeu ca in fiecare an, la sarbatoarea Nasterii Mantuitorului, toti copiii lumii vor primi cadouri. ~
     
     Cu timpul oamenii au vrut sa dea si o alta imagine mai de poveste a datinilor de Craciun ...creandu-l pe MOS CRACIUN.

~  Candva, de mult, la marginea unui oras, traia un mester batran care facea jucarii. Tot anul mesterea la ele cu dragoste si rabdare. Erau minunate si nu semanau una cu alta.
   In Ajunul Craciunului, batranul mester pleca din oras sa-si vanda jucariile. Oameni din acel oras nu erau prea bogati. Mesterul le vindea jucariile pa mai nimic.
    Dar asta nu-i scadea cu nimic bucuria de a face jucarii de care copiii sa se bucure, dupa datina, in dimineata de Craciun. Pana intr-un an in care…
    Mesterul vanduse toate jucarile si se intorcea spre casa. La marginea orasului s-a oprit sa priveasca o fereasta. Stia ca acolo locuieste o familie saraca si se intreba ce jucarii or fi primit copii din acasta casa.
   Trei copi visau cu voce tare:
    -Daca am avea un soldatel de plumb, numai unul, ne-ar fi de ajuns…
    -Ne-am juca impreuna si nu ne-am certa nici o data pentru el. Batranul stia ca nu mai avea nici o jucarie si tare ar vrea sa le daruiasca macar una. dar ce minune! Tocmai un soldatel de plumb rasarise, nu se stie de unde, in fundului sacului . Si,astfel, dorinta celor trei frati sarmani s-a indeplinit.
     In drum spre casa , batranul gandea: ”As vrea sa fac atat de multe jucarii, incat sa daruiesc cate una fiecaruri copil din lume dar mai ales celor sarmani, carora n-are cine sa le cumpere”. Si acum mergand asa , pe ganduri , vazu in zapada un pui de caprioarac care-l privea cu ochi tristi.
     -Sarmana faptura , ce te doare?
     Se pare ca puiul de caprioara se ranise la un picior. Cum a stiut si cu ce a avut la indemana , batranul i-a legat rana si la ajutat sa se ridice .
    Atunci faptura aceea gingasa i-a a vorbit cu glas limpede ca si de copil:
    -Acum vad ca ai 0 inima buna. Dorinta ti de va indeplini.
    Ca din pamant a aparut o sanie fermecata purtata in zbor de niste reni minunati .
    Si batranul s-a inaltat cu ei si slava cerului instelat, spre o lume de basme. Chiar si hainele lui saracacioase se preschimbasera in niste haine neobisnuite de culoare rosie.
    N-ar fi putut spune cat si pe unde l-a purtat sania fermecata. Intr-un tarziu , a simntit cum coboara lin intr-un tinut inzapezit, unde il astepta o casuta cu fereste luminate. O multime de pitici ca si cei din povesti l-au intampinat bucurosi.
    Piticii erau hainci si indemanatici , gata sa se apuce de treaba. Materialele se gaseau din belsug , caci, nu se stie cum, se imulteau mereu si nu se terminau niciodata . Iar batranul mester priceput ii indruma pe pitici si impreuna faceau jucarii , mereu mai multe si mai frumoase. Pentru fiecare copil din lume , jucaria pe care si-o doreste.
    In seara de Ajun sosesc colindatorii, La fiecare casa , ei aduc vestea minunata a nasterea Domnului si ureaza un an bun si imbelsugat.
    Tarziu, cand noaptea se lasa , copii se culcusesc in patucurile lor . In urechi le mai suna inca zvonul de colinde :”O ce veste minunata”…Apoi dorm si viseaza…..
    Dar oare vis sa fie???
   Este noaptea in care visele copiilor se implinesc. A doua zi , in dimineata de Craciun in jurul bradului impodobit, bucuria nu mai are margini. Nici unul dintre ei n-a fost uitat. Iar dupa numele sarbatorii, copiii i-au pus numele Mos Craciun si asa a ramas pana astazi. ~

  Dar povestile despre Mos Craciun sunt multe si variate ..dar am ales-o pe cea mai frumoasa.


...si acum in asteptarea lui MOS CRACIUN....care saracul umbla infrigurat sa aduca daruri la totii copilasii lui ,care il asteapta cu nasucurile lipite de geam ,incercand sa-l zareasca de departe de prin nameti.....va doresc :
         ~SARBATORI DE POVESTE !~


Fie ca si anul acesta si-n cei care vor veni, copiii sa se bucure de darurile Mosului.