Mi-am dorit în acest an zăpadă de Craciun,dar nu a fost sa fie.....dar totusi nu s-a lasat asa de mult asteptata.....suntem in a treia zi sfanta de Craciun si ...fulgi mari, pufosi ,plutind în derivă se topesc în contact cu obrajii mei şi buzele mele primesc un sărut furat.. nasucul , mâinile şi picioarele, au inghetat deja după o mica hârjoneală în zăpadă.
Visul meu a fost împlinit .... ninge si mantia alba si scanteietoare se afunda incet sub picioarele mele.
Decembrie este, probabil, cel mai aşteptat şi cel mai dorit dintre lunile anului, de către toată lumea, dar mai ales de copii. Este luna în care natura ne încurajează şi ne dă frumuseţea si plăcerea de a schi, a patina... a merge la plimbare pe carari de munte..... Dar marea bucurie este venirea lui Mos Craciun.
Am aşteptat cu nerebdare, ca un copil cuminte in noaptea de 24 decembrie,Ajunul Crăciunului,venirea lui......dar parca nu am mai simtit magia noptii de Ajun, ca in copilarie,cand incercam din rasputeri sa raman treaza ,ca sa pot sa-l vad pe Mosul...oare de ce?..:(..........
Valoarea spirituala a Craciunului este singura care conteaza în aceste zile. Craciunul este, de fapt, şi aşa ar trebui sa ramâna, o stare de spirit. În copilarie o simteam cu tot sufletul, apoi am pierdut câte ceva din ea...si imi este teama ca nu voi mai fii în stare să o regaseasc niciodata. Liniştea, zâmbetul şi bucuria din zilele premergatoare marii sarbatori creştine trebuiesc traite în suflet, nu numai pe faţa, la vedere. Simţite astfel, aceste trairi nobile fac ca spiritul Craciunului sa intre cu adevarat în casele noastre. De fapt, cel mai mare dar al Craciunului îl reprezinta bucuria sufleteasca pe care ne-o aduce naşterea Domnului, pacea din inima, puterea de a ierta, de a-i ajuta şi înţelege pe cei din jur.
Dar hai sa auzim povestea Craciunului.....poate asa vom simti cu inima .
