Parcă mai ieri eram o păpuşică micuţă....îngeraşul familiei....cu toate că şi fratele meu avea o înfăţişare şi o fineţe tot feminină....până a devenit mai mare eram amândoi fetiţele mamei....ufff ce se mai enerva că-l făceau fată...dar dacă era frumuşel...a suportat consecinţele....
Da ....parcă mai ieri într-o zi de primăvară ,la câteva ore după sărbătoarea de Florii ,a venit pe lume o floricică, micuţă, gingaşă, fragilă ,dar foarte neastâmpărată....
Mai târziu floricica a mai crescut şi a devenit din ce în ce mai zburdalnică, mai răsfăţată, mai independentă, tot timpul pusă pe şotii , gălăgioasă ....săracul frăţior era eclipsat de surioara lui care de multe ori vorbea şi pentru el...atât de mult vorbea....chiar dacă între noi este diferenţă de un an, fiecare şi-a văzut de drumul lui ,diferit ...floricica era mai tocilară şi mai ajuta pe frăţior , chiar dacă era mai mică.....dar ne compensam între noi , fiecare era mai bun la alte domenii..... şi timpul işi vedea de drumul lui ...şi floricica a ajuns la vărsta la care i se părea că totul este minunat şi 
