Egoismul,Invidia,Dusmanie,Neasumarea adevarului....

Poate va intrebati de ce am abordat acest subiect? Foarte simplu...suntem inconjurati tot mai mult de asemenea personaje,egoiste ,invidioase,dusmanoase,mincinoase...ele exista la tot pasul langa noi ,vor sa ne imprime si noua din uratenia sufletului lor pozand in persoane care ne vor binele,dar de fapt isi urmaresc doar interesele lor si profita de slabiciunile noastre de moment, pentru ca ii consideram prieteni si le destainuim micile noastre secrete,ca apoi sa fim atacati exact cu aceste "mici defecte ale noastre" ,care in mintile lor bolnave devin arme de temut..:( .
Aceste persoane ma fac sa simt mila si sa le compatimesc. De ce?....pentru ca sunt inconstiente ca atrag fara sa-si dea seama dispretul celor pe care ii ataca si sincer au mult mai mult de pierdut de cat de castigat.
Da, este adevarat ca trebuie sa avem fiecare un strop din fiecare ,dar unii se hranesc in supra doze.
Stau si ma gandes.....oare stiu notiunea cuvintelor ,egoism,invidie,dusmanie,minciuna?
Cred ca nu pentru ca ar incerca sa invete din greseala lor ,nu sa o repete la infinit.
Oare cei Egoismul?
Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. 
"Egoism nu înseamnă ca cineva să trăiască aşa cum doreşte. Înseamnă a cere altor oameni să trăiască aşa cum acel cineva doreşte să trăiască." - Oscar Wilde


"Egoismul e zeul cel mare. Nu e la baza existenţei noastre? Şi dacă egoism înseamnă viaţă, tot el înseamnă şi fericire."....

"Egoistul este acel om care nu se gândeşte la mine." - Eugene Labiche

Dar egoismul  este si bun ,dar in doze controlate..
.....este un sistem de protectie, care iti poate permite sa te achiti, in primul rand, de propriile obligatii. “Egoismul este o forma de supravietuire. Desi se spune ca egoistii sunt mari nefericiti, eu cred ca, uneori, o forma temperata de egoism este o necesara, utila si obligatorie autoprotectie, a carierei, a propriilor interese. Tine de instinct si contribuie la supravietuire”, afirma psihologul Christophe Andre, autor al cartii “Arta fericirii”.

Tot acest autor afirma :
“Egoismul este o cale spre libertatea personala, un mod de izolare a individului in cadrul unei colectivitati”.
Egoismul are doua intelesuri. Unul este sa profiti de ceilalti in mod sistematic, desi acestia nu au nicio placere sa iti faca serviciile. Si atunci vorbim de egoismul „rau". Celalalt este sa ai grija de tine si de familia ta, apoi, in functie de cat timp iti ramane, sa faci ce consideri ca este adecvat. Egoismul „bun" este virtute, iar cel „rau" este un viciu. Confuziile comune se petrec intre notiunea de egoism si cea de interes personal.


Concluzie: Sa avem grija de propria persoana fara a face rau celui de langa noi este un act responsabil.

Oare cei Invidia?Din cand in cand, fiecare dintre noi are momente de invidie: "De ce-ar fi el/ea mai presus decat mine?", "Unora totul le merge struna". Invidia este o emotie intensa, extrem de dureroasa - simti o strangere in zona pieptului, respiratia devine suieratoare, iar sangele parca nu mai reuseste sa-ti irige fata, care devine palida.

Invidia si gelozia sunt legate intre ele. Totusi, exista si mari diferente. Gelozia seamana cu invidia, dar implica intotdeauna trei persoane. Persoana geloasa se teme ca altcineva ii va lua persoana iubita. O alta versiune a geloziei apare cand o a treia persoana este geloasa pe un cuplu si vrea sa-i desparta pe parteneri.

Invidia este deseori insotita de depresie si rusine. Poetul Ovidiu descrie foarte bine invidia: "vagauna murdara si dezgustatoare in care locuieste invidia, o gaura infricosatoare si intunecata, invadata de frig care-ti impietreste inima, fara a fi vreodata incalzita de focul vesel, vesnic invaluita in amaraciune." Invidia, ca si gelozia, prospera din cauza diferentelor dintre oameni.
Cand ne cuprinde invidia, uitam toate lucrurile bune legate de noi insine si ne obsedeaza numai ceea ce nu suntem sau nu avem. Invidia apare din insecuritate si din prea putin respect de sine. Cand suntem invidiosi, incetam sa mai credem in noi insine si inzestram obiectul invidiei cu toate atributele ideale pe care noi nu le posedam.

Dar Invidia poate fi si stimulul care ne impinge spre autodezvoltare.Ea contine germenii idealului la care aspiram, ceea ce ne poate ajuta sa ne pretuim calitatile si sa ne straduim sa le atingem pe cele dorite.Dar nu invidia in exces..ea provoaca boala sufletului .
Dusmania precede invidia,invidia se transforma iminent in Dusmanie...iar Neasumarea?
Neasumarea Adevarului este o otrava pentru suflet.Asa ca nu iti omora sufletul ,fi sincer cu tine si totul v-a fi mult mai usor.
Asa ca de aceia am spus ca simt mila si le compatimesc.....Toti avem defectele noastre ,dar trebuie sa luam doar gramul din fiecare ,iar cei in exces sa eliminam din comportamentul nostru.....sa devenim mai buni intr-o lume care se altereaza din ce in ce ,doar din vina noastra....