PRIETENIA

Ce este Prietenia?

Mi-am pus această întrebare ,după ce am avut o mică discuţie cu un prieten pe mess.Totul a pornit de la întrebarea: Eu ,ce loc ocup în viaţa ta?

*El: Eu ce loc ocup în viaţa ta?

*Eu:Este un locşor bine stabilit!

*El :Unde?

*Eu:Ghici.

*Eu:Dar eu am un locşor la tine?

*El:În inimioară, cum intri, pe stânga.E acolo o cămăruţă specială .

*Eu: Şi uşiţa este încuiată?

*El: Doar tu ai cheiţa.

*Eu:Vezi?....fiecare dintre noi are cheiţa de la celălalt.

*El:Am şi eu o cheiţă la tine?

*Eu: Da...la un sipeţel pe care-l port în permanenţă!

*El:Şi unde îl porţi?

*Eu:Unde aş putea să-l port?....pe buze port numele tău.....în ochi port imaginea ta.....în minte port amintirea ta...în urechi port glasul tău...în inimă port emoţiile,dorinţele,întrebările,răspunsurile,supărările,bucuriile...şi de tot ce ţine de legătura care s-a înfiripat între noi!

Deci, ce este PRIETENIA? 

“Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice şi le sporeşte farmacul este un sentiment care iubirii lipseşte: Siguranţa”, spunea Balzac.

             Făcând o diferenţiere între cele mai nobile sentimente umane, oare în cazul prieteniei dintre un bărbat şi o femeie putem vorbi de existenţa aceluiaşi sentiment de siguranţă? Cine îmi garantează că la un moment dat linia subţire dintre prietenia platonică şi atracţia inevitabilă dintre sexe nu va fi încălcată? Şi că dincolo de declaraţiile de fidelitate şi prietenie ,la un moment dat nu se înfiripă şi o speranţă (mărturisită sau nu) a unuia dintre cei noi doi pentru mai mult? În ziua de astăzi, oamenii sunt foarte deschişi comunicării. Interacţiunea dintre un bărbat şi o femeie la locul de muncă şi chiar în viaţa de zi cu zi este una foarte activă. Relaţiile de prietenie valorează enorm ,atât în viaţa personală, cât şi în cea profesională. Fără dragoste viaţa nu ar mai avea nici un sens, însă fără prietenie, viaţa în sine, nu ar mai fi posibilă. 

               Din propria-mi experienţă, aş spune că o prietenie adevărată între un bărbat şi o femeie, nu este posibilă , fără intervenţia unor anumite tensiuni legate de diferenţele de sex. Am  prietene femei. Dar, am şi prieteni bărbaţi şi mă înţeleg extraordinar de bine. Totul a început ,încetul cu încetul, cu conversaţii spontane, fără un subiect anume, conversaţii care se finalizau în ore nesfârşite petrecute împreuna. Discutam despre nimic şi despre toate, desfăcem firele în patru, analizăm la rece, tragem linii, scădem şi adunăm împreună greutăţile vieţii, facem bilanţul evenimentelor petrecute în viaţa noastră, mai bârfim, mai  ne amuzăm  şi simţim bine unul în compania celuilalt. Am încercat amândoi să păstrăm această prietenie. Împărţim şi bune  şi rele, succesul şi bucuria, necazul şi tristeţea. Nu de puţine ori am preferat să apelez la sfatul lui decât la al celui mai bun prieten al meu. Într-o prietenie cu o persoană de sex opus, primeşti răspunsuri şi perspective dintr-un punct de vedere diferit...sau cel puţin asta am perceput eu..

           O altă percepţie... Bărbatul la rândul său are nevoie de o viziune feminină asupra lucrurilor. Noi femeile avem o inteligenţă emoţională mai dezvoltată decât a bărbaţilor. Bărbaţii sunt mai practici decât  noi femeile. Împreună, ne completăm...  
           Legătura de prietenie dintre un bărbat şi o femeie traversează mai multe nivele. De la o prietenie superficială am trecut la un anumit grad de intimitate şi confort sentimental ,care  sper să nu pericliteze prietenia sinceră dintre noi. Am ajuns în punctul în care pe masa rotundă a prieteniei sunt servite sentimente amalgamate şi confuze. Intre noi doi s-au născut sentimente de admiraţie, toleranţă ,acceptare, afirmare  şi încurajare reciprocă. Prietenia ne oferă ce a ce ne este refuzat în relaţia cu partenerul de viaţă. Putem aborda o serie de subiecte “tabu” pe care, din diverse motive, nu le putem dezvălui întotdeauna partenerului nostru de viaţă. Experienţa de viaţă, maturitatea, longevitatea relaţiei de prietenie, nivelul de intimitate la care s-a ajuns,  toate acestea delimitează prietenia de dragoste. Dacă eşti suficient de matur în gândire, ştii când să te opreşti şi să nu impingi lucrurile prea departe. Chiar şi atunci când unul încercă să depăşească bariera impusă de prietenie, prin comunicare ,se poate păstra relaţia anterioară de prietenie, dar impunându-se anumite limite. Însă iarăşi mă intreb: Oare putem vorbi de prietenie adevărată în contextul restricţiilor şi al eventualelor regrete?  
           Sincer, toate aceste probleme enumerate mai sus mă fac să cred în imposibilitatea existenţei unei relaţii de prietenie între un bărbat şi o femeie. Părerile pot fi contrazise, dar asta e opinia mea şi mi-o menţin. Voi ce credeţi? 
           Fiecare dintre noi ,la un moment dat simte, trăieşte şi doreşte, să împărtăşească  sentimentele... Vrem să iubim, să fim iubiţi ... şi totuşi, parcă există ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne dă cu adevărat putere, ceva ce nu ne lasă să ne descurajam, ceva ce ne dă, până la urmă, aripi să visăm din nou ... Să fie acest lucru prietenia?! ... Pentru fiecare dintre noi, prietenia înseamnă ceva, fiecare îi dă valenţe diferite ... şi totuşi, pentru cei mai mulţi, prietenia înseamnă, de cele mai multe ori, TOTUL ... 
           Prietenia?! ... Un cuvânt ce greu poate fi explicat în cuvinte ... Prietenia este exprimarea sincera şi fără rezerve a gândurilor şi simţurilor tale în faţa unei alte făpturi omeneşti, sinceritate totală şi dezinteresată în viaţa lăuntrică cea mai intimă, ca o încercare de retrăire în profundă simpatie a unei alte fiintţ omeneşti ... Prietenia face să nască, hrăneşte şi întreţine cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabilă o inimă omenească ... Prietenie este când persoana care ţi-e alături, acceptă să fie acolo pentru tine  şi la bine ... şi la rău ... nu pleacă fără să anunţe ... nu dispare ... e alaturi de tine mereu ...