*My Secret - Return Time: Locul unde timpul parcă a rămas pe loc

Se pare că am rămas setată pe evul mediu....asta de când am fost la Sibiu....şi acum ceva timp am plecat pe urmele înaintaşilor mei....cel mai impresionat ca personalitate, Vlad Dracula.

Cea mai stranie urmă lăsată de Vlad Ţepeş este Cetatea Poenari.....dar dacă luăm peransamblu tot ce se spune de acest domnitor este plin de mister...însuşi faptul că nu se ştie cu exactitate unde sunt rămăşiţele lui pământeşti....doar presupuneri.

Am încercat să aflu ,pentru început ceva despre această cetate ...şi am să vă povestesc puţin despre istoricul ei.

Pe valea Argeşului, într-un loc suficient fortificat natural, se ridică cetatea Poienari, plasată destul de excentric în ceea ce priveşte căile de acces în Ţara Românească dinspre nord. Nu există nici un document care să ateste folosirea drumului de aici de către comercianţi, acesta rămânând un drum de oieri.

Cetatea este menţionată pentru prima oarăt într-un document emis de Ludovic al V-lea Postumul în 1453, în care regele ungur le cere sibienilor să execute reparaţii în vederea folosirii cetăţii ca punct de rezistenţă împotriva turcilor. După cum vom vedea, la acea dată fortificaţia consta în principal din turnul rectangular înglobat ulterior cetăţii ridicate aici de Vlad Ţepes. În documentele cancelariei Valahiei, fortificaţia apare abia în 1481 , o dată cu pârcalabul ei, pe nume Ratea.

Fortificaţia a fost edificată în doua mari faze: în cea dintâi este construit turnul rectangular, aparţinând , conform tipologiei şi datelor stratigrafice, sfârşitului secolului al XIII-lea , ori mai probabil începutului celui următor , iar în cea de a doua sunt ridicate zidurile de incintă cu turnurile semicirculare, databile pe bază aceloraşi observaţii, cât şi tinând cont de tradiţia orală care le atribuie lui Vlad Ţepes , pe la jumătatea secolului XV.
Se pare că ruinele aflate la circa 80 m mai sus de actuala albie a Argeşului aparţin perioadei în care a fost construit turnul pătrat, parând că această construcţie ar fi îndeplinit rolul unui post de observaţie avansat.

În afară de aceste doua faze mai putem înregistra o alta de mai mica amploare care a constat în supraânălţarea curtinelor, folosindu-se de această data cărămida. Felul în care se racordează cărămida zidului realizat din piatră îndreptăţeşte presupunerea că această înălţare s-a efectuat ulterior, probabil ca

urmare a unui asediu, aceste refaceri putând fi puse şi în legătură cu realizarea nivelărilor interioare datate pe baza materialului ceramic pe la jumatatea secolului XV ,însă la o dată ulterioară. Având în vedere că singurul asediu cunoscut nouă este cel al oştilor turceşti din vara lui 1462, am putea data aceste refaceri în domnia lui Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepes , adică în intervalul primei domnii mai lungi şi liniştite: noiembrie 1462 - noiembrie 1473.
Aceeaşi legendă ne spune că domnul, dorind a pedepsi târgoveţii din Târgovişte , îi va lua în ziua de Paşte, aşa gătiţi cum se aflau, şi îi va pune la construirea cetăţii. Timpul foarte scurt, de numai o săptămână, în care aceştia ar fi ridicat Poienariul, este evident exgerat. Cercetând documentele vom afla însă că episodul respectiv nu s-ar fi putut petrece decât în anul 1457, singurul în care Vlad Ţepeş s-a aflat la Târgovişte de Paşte , datare care, precum am mai spus, corespunde surprinzator cu datele cercetărilor arheologice şi pe care o vom acepta ca atare.
La această dată s-ar fi ridicat aşadar curtinele din jurul turnului rectangular, turnurile semicirculare şi podul de acces în cetate, la toate acestea folosindu-se ca material piatra. Tot acestei perioade aparţine în mod evident cisterna, îngrijit lucrată, ce se afla în partea de NE a incintei.

O mare parte din porţiunea nordică a zidului nu se mai păstrează datorită prăbuşirii ei odată cu stânca pe care se sprijinea, la cutremurul din 1915. Construcţiile sunt ridicate direct pe stâncă, folosindu-se bârne de stejar pentru verticalizare şi coeziune, în aşa fel încât, din cauza pantei abrupte, la exterior înălţimea lor este mult mai mare. Încăperile interioare ale turnurilor semicirculare au partea superioara la aproximativ acelaşi nivel cu cel de calcare al interiorului cetăţii după nivelare, iar ele sunt pardosite cu cărămizi dreptunghiulare, la nivelul podelei fiind practicate deschideri de tragere pentru artilerie .
Dar deja m-am pierdut în prezentarea arhitecturală ...şi nu vreau să prezintă o temă de genul ăsta..:)
Ci vreau mai degrabă o prezentare a locului şi a legendei din spatele ei....şi iată că am găsit ceva ...

O legendă despre cetatea Poenari, cunoscută sub numele de Râul Doamnei, vorbeşte despre soţia domnitorului, care ştiind că turcii sunt în apropiere şi simţind că nu mai are nici o scăpare, s-a urcat pe metetrezele dinspre râul Argeş şi a strigat soldaţilor că preferă să se omoare decât să fie prizonieră turcilor. Apoi doamna ţării s-a aruncat în prăpastie, trupul zdrobindui-se de stâncile udate de apa râului. Locul unde a căzut s-a înroşit datorită sângelui doamnei, şi acest lucru este vizibil şi în zilele noastre.

De ce s-a ajuns să se creadă că aceasta ar fi casa lui Dracula? Deoarece o legendă locală spune că Vlad Ţepeş, s-a retras aici din calea turcilor, în urma bătăliei cu aceştia, s-a retras în “cuibul de vulturi”. Şi cine ar putea cuceri această cetate magnifică, decât Vlad Ţepeş -marele Dracula?

De ce vorbesc despre cucerire? Deoarece nu este uşor să înduri 1480 de trepte zidite în coama dealului pentru a ajunge acolo.Totuşi se pare că această povară de a ajunge în vârful cetăţii atrage mii de turişti anual, străini sau români, în această parte a Munteniei. Dacă vă încumetați să urcați până în vârf, nu veți regreta, deoarece acolo veți găsi o priveliște uimitoare, un peisaj unic, încărcat de sălbăticie carpatină.

Însă în ciuda tuturor acestor legende despre Dracula, localnicii spun că turiștii sunt dezamăgiți după ce află că zona nu este bântuita de vampiri, vârcolaci și alte creaturi ale întunericului, ba chiar mai mult vor cu ardoare să se întâmple ceva, chiar și sub forma artificialului, iar dacă nici asta nu se poate, vor sa asculte o poveste înfricoșătoare, ca sa aibă ce spune acasă.

Mitul lui Dracula din Arefu si Castelul Poienari, le-a adus localnicilor de acolo avantaje turistice, deoarece aceștia îi așteaptă în continuare pe străinii din alte ţări şi pe iubitorii de supernatural, să caute vampirii şi vârcolacii pe care nu i-au găsit până acum, poate într-o zi o sa aibă noroc.

Dacă vreţi sa mergeţi într-un loc cu istorie, cu poveste şi cu aer curat, cu castelul ei Poienari, este una dintre frumoasele zone ale ţării. ...şi pe bună dreptate merită cu siguranţă să fie vizitate.
Însăşi actirii de la Hollywood vor să filmeze prin această zonă.Actorul american Brad Pitt urmează să joace în rolul domnitorului Vlad Ţepeş.....locaţia?.....nu alta decât Cetatea Poenari ,adevărata casă a *vampirului*..:)