Cu toţii avem nevoie de un înger păzitor...

      Aşa cum i-am promis sufletului meu....am încercat să-i ascult dorinţa..durerea..dorul...şi-am stat puţin la taifas într-o noapte plină de stele şi mister...am vrut sa fiu pentru o noapte îngerul unui suflet obosit...

şi sufletul meu s-a deschis precum o carte sfântă.... în care am putut citi....despre gândurile pe care le-am adunat într-un text coerent... mai uşor mi-ar fi fost să le las să-mi curgă prin vene şi apoi să-mi ajungă în inima mea...în mintea mea....am simţit durerea ..şi am vrut s-o rup ca pe o buruiană...dar pământul era aspru şi rădăcinile ei prinse adânc şi puternic în seceta sufletului meu.....am văzut amintirile pierdute în nopţi târzii prin parcuri...prin cafenele...printre cearşafuri.....printre picăturile de ploaie şi săruturile
 furate...printre crestele înzăpezite ale munţilor ...printre limbile de foc cu miros de cetină revărsate din şemineu....am simţit gustul de vin cu aromă de vanilie .....mi-am auzit melodia după care am dansat primul vals.....am auzit...am simţit....am văzut...am gustat ...povestea sufletului meu....

 Unii dintre noi aşteptăm toată viaţa pentru a-ne descoperi sufletul pereche, alţii il avem lângă noi dar nu-l preţuim....dar vine o zi când inimaginabilul se produce şi totul se destramă...şi se lasă tăcerea şi singurătatea apăsătoare...şi atunci realizezi ce ai pierdut prin nepăsarea ta....prin rostirea cuvintelor care nu erau venite din sufletul tău ,dar le-ai rostit....prin gesturile tale care nu le vroiai făcute ,dar le-ai făcut...

..de ce trebuie să se ajungă întotdeauna la regrete....că nu i-am spus adevărul...că nu i-am arătat sentimentul puternic pe care-l simt...că nu am avut încredere în iubire.....de ce trebuie să ajungem la despărţire?.......de ce oare?